Nu mi-a placut de Mos Craciun!

Daca nu stiati, va spun eu: Mos Craciun nu este cine pretinde ca e. Este Bau Bau! Dar eu m-am prins si iata ce frumos l-am infruntat:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pana la urma, nu a fost totusi chiar asa de rau. M-am distrat cu inca vreo 20 de pitici la mami la serviciu, am vazut unde o sa dispara ea toata ziua peste vreo luna, macar stiu ca o sa ii fie bine si am si primit un aeroport misto:

Ma numesc Babi :)

Babi

Deci, de astazi nu ma mai numesc David. Nici sufletel, piticot, pitic, dragostea mea mica si cum mi-o mai zice mami.

De astazi ma numesc BABI, da? Pentru ca asa am zis eu, azi dimineata in oglinda, cand m-a intrebat mami cum ma cheama.

BABI

PS: Da, mi-am dezvoltat limbajul in ultima vreme. Spun ga la gaina, cuuuuu la cocos, mama, tata, papa, cacac (a se citi capac)

 

David canta la muzicuta

De fapt, ne pregatim pentru Mos Craciun. Mami o sa cante Noi suntem piticii si o sa spuna Catelus cu parul cret iar David o sa cante la muzicuta. Nu degeaba are bunici iubitori de muzica si profesori de pian, ia uitati ce baiat talentat are mama:

 

Anotimpul racelilor

Se pare ca am un baiat la fel de sensibil ca si mine. Una doua raceste (. Din august incepand, noi tot suntem raciti. Ne ia, ne mai lasa, iar ne ia, nu a fost luna in care sa nu trecem pe antibiotice. Vitamina C, fructe si sucuri, nimic nu a functionat.

Acum vreo saptamana si ceva am racit eu. David, normal, a luat de la mine. Acum incerc sa imi dau seama daca are tuse uscata sau productiva. Ca sa stiu ce sirop sa ii mai dau. In paralel ne luptam si cu o iritatie de scutec si alternam baitele de sezut cu alergatul in funduletul gol.

In ceea ce priveste medicamentele: Paxeladine chiar este bun pentru tusea uscata. Pentru nasuc, am vazut ca functioneaza Ophtamezon N. Mai merge si sprayul cu apa de mare dupa care aspirat de 2 ori pe zi cu batista bebelusului. Iar pentru febra, traiasca Novocalmin-ul, in caz de febra mare si Nurofen alternat cu paracetamol supozitoare pentru febra sub 39.

Nu am gasit insa leac pentru ca noaptea sa nu se mai trezeasca atunci cand tuseste, sa nu i se mai infunde nasucul tocmai cand trebuie sa pape, sa nu il ia stranutul exact atunci cand se joaca mai frumos .

Aaaa … vorbind de papa. Nu mai functioneaza nici genericul de la familia Bundy.  Solutia este, pentru moment, sa mancam la televizor, la Baby TV. I-am dus scaunelul sus, in dormitor si il hranesc doar cu televizorul dat pe Baby TV. Nu o fi cel mai indicat, dar astazi, pentru prima data dupa vreo 2 saptamani, a mancat si el cum trebuie.

 

Videoclip pentru papa

Treptat, treptat, David devine tot mai mofturos cu mancarea. De fapt nu mofturos, pentru ca mananca orice, dar nu mai are rabdare sa stea la masa. Este un baietel ocupat care are mereu treaba.

Asa ca cea mai recenta solutie pe care am gasit-o a fost … genericul de la familia Bundy. Cand il vede, nu mai zice nici pas si deschide gura automat; mananca un castronel intreg fara sa miste macar. Ceea ce e bine.

Iaca si videoclipul:

 

Prima dragoste: Bianca

Astazi vreau sa o prezint pe Bianca, prietena de suflet a lui David. Da, nu glumesc, ei chiar se iubesc, sunt prieteni buni si isi duc dorul unul altuia.

Bianca este fetita de 1 an si 7 luni a vecinilor nostri, Anca si Marian. Este frumusica, scumpa si isteata foc si cred ca David a invatat de la ea mai multe lucruri decat de la mine. Bianca intelege absolut tot ce ii spui si a invatat rapid sa se faca inteleasa. Stie sa povesteasca orice o impresioneaza mai mult (de exemplu, Anca i-a povestit cum David a cazut si a facut buba iar ea i-a relatat mai departe lui Codrin, fratele ei de 10 ani. Si i-a povestit indeajuns de clar incat el sa inteleaga).

Cunoaste foarte multe animale, fructe, legume, stie cam toate obiectele care o inconjoara si mananca binisor singurica. Cand il imbrac pe David, stie sa imi aduca hainele, cand vrea sa il vada pe David, ii duce telefonul Ancai si ii spune “Babi” (adica David) sau “Mamu” (adica, eu, Manu). Cunoaste toti copii de pe strada, stie sa alunge cainii daca o sperie, sa se plimbe cu trotineta (dar nu are voie singura), sa se duca la calculator sa il vada pe tati pe webcam, sa isi puna muzica. Si cate si mai cate. De la ea David a invatat sa urce scarile, diverse animale si, mai ales, de cand ne vedem cu ea, a inceput sa inteleaga mult mai multe lucruri si sa vorbeasca (ce-i drept, pe limba lui deocamdata). Si o “banuiesc” si ca l-a influentat pe David sa se apuce mai repede de mers . Si tot de la ea a invatat sa dea lucrurile cand le ceri, chiar daca, de cele mai multe ori, vor sa se joace cu aceleasi lucruri iar daca acum ii place sa se spele pe dinti, este tot multumita ei.

Daca este afara si vrea sa il vada pe David, iese din curte si o ia singura pe drumul spre noi. Intre ei chiar este o relatie speciala. Bianca striga dupa David, uneori plange indeajuns de tare incat o convinge pe Anca sa vina la noi. David o striga, deocamdata destul de rar, “Canca”, dar cand aude numele ei tipa. Daca ii spun ca mergem la Bianca, vine singur si sta cuminte la imbracat. Iar cand se vad, se iau in brate si se pupa.

Despre Bianca ar fi multe de spus, pentru ca ne este tare, tare draga si abia asteptam sa ii vedem crescand impreuna. Iar mai jos, o vedeti si voi intr-un filmulet haios. E facut acum ceva timp, prin urmare acum stie mult mai multe.

Cautam gradinita

Un zambet cuceritor

Eu, tati si David avem nevoie de recomandari de gradinite. Gradinita perfecta este frumoasa, colorata, plina de jucarii interesante, de copii veseli si educatori destepti, buni, rabdatori si mari iubitori de copii. In plus, mai trebuie sa:

- aiba grupa pentru copii de 18 luni care nu neaparat stiu sa faca la olita (dar muncim la asta si poate o rezolvam pana atunci)

- sa fie la curte si preferabil in apropierea unui parc

- sa aiba program macar pana la 18.00

- sa fie in zona Tineretului, Oltenitei, Brancoveanu, Parcul Carol, Unirii

- sa ofere parintilor supraveghere video prin internet (nu e chiar obligatoriu, dar mami asta este cam crizata)

- sa asigure, la nevoie, si transportul lui David

Multumim anticipat cu cel mai frumos zambet produs pana acum de David

 

 

Ce baiat istet are mama!

De vreo doua – trei saptamani, David a luat un avant considerabil la invatat chestii. Aproape nu trece zi in care sa nu ma uimeasca cu ceva nou. Este perioada care imi place cel mai mult, pana acum, desi este si cea mai grea. Asta pentru ca inca mai cade, imi e mereu frica sa nu se loveasca, ii plac scarile, prizele, aragazul si ar manca pietre cu mare placere.

Dar prinde tot din zbor. Pentru oamenii care nu au copii, pot parea lucruri banale, dar parintii stiu despre ce vorbesc eu aici .

De exemplu, astazi a facut o faza care m-a lasat masca. Avem o carticica din alea care se impaturesc. Are animale domestice. Si am impaturit-o astfel incat sa arate doar trei animale. I-am aratat doua animale si pe urma l-am intrebat de cel de-al treilea. Si a stiut sa mi-l indice, eliminand in capsorul lui imaginile primelor doua animale pe care deja i le aratasem. Am crezut ca e coincidenta, dar am repetat experienta. Si a trebuit sa ghiceasca porc, oaie si capra, animale cu care inca nu l-am familiarizat prea mult.

Ieri incerca sa se joace cu firele de la calculator. Ca sa il distrag, i-am dat un dop de la o sticla de vin. In urma cu doua saptamani sau chiar mai mult, pusesem acel dop la una dintre barele de la balustrada. Stau iesite cam in afara si mereu imi e teama ca se impiedica si se duce in ele. Doar ca acel dop l-a atras foarte mult pe David si incepea sa stea mai mereu in zona periculoasa. Asa ca am luat dopul de acolo. Ieri i l-am dat. Imediat l-a luat si s-a dus la balustrada si l-a pus exact la bara unde il pusesem eu cu doua saptamani inainte.

De la fetita unor vecini a invatat sa sasaie, imitand sarpele. Recunoaste calul in orice forma si imita sunetul copitelor.

Iar mai nou, a vazut la mine si la tati cum suflam in fluier si in muzicuta si a invatat si el sa faca la fel. Daca vrea sa se joace cu o anumita jucarie, mi-o aduce si sta langa mine cu ea in mana pana cand raspund cererii lui.

Raspunde la cereri. Ii ceri sa iti aduca ceva si aduce. Daca vede in carticica imagini ale unor obiecte de prin casa, le arata. Pune rufele in cos, jucariile in cutii. Stie cum face masina si arata cu degetul daca vrea sa ii dai ceva. Cand i se face somn, se duce la el in camera, se plimba pe langa patut, isi trage afara paturica sau sacul de dormit si le poarta cu el. Urca scarile de mai multe ori pe zi iar cateodata se tine cu o mana de balustrada.

Mai nou ma si striga si de 3 zile a inceput sa strige mama. Cand ma prostesc eu ca sa il fac sa rada, se prosteste si el. Daca scot limba la el, o scoate si el pe a lui si o atinge cu mana, curios. Poarta doua suzete la el, una pentru el si una pentru cine s-o mai nimeri. Arata ochii, urechile, nasul si gurita si la mami, si la tati, si la papitoaie.

Si este dulce. Se alinta, cere la mine, ridica bratele sa il iau in brate, se baga la mine in brate, se bucura enorm cand ma vede chiar daca lipsesc doar un sfert de ora de langa el.

Iar mie mi se face dor de el atunci cand doarme. Nu mi-am imaginat niciun moment, pana sa il am pe el, cat de frumos poate fi sa cresti un copil si cate satisfactii iti poate aduce.

Scaunul nostru, masinuta lui

Dap, am ajuns si noi la acea faza, cea in care plimbam scaunul prin casa. Dupa petrecerea de un an, el continua distractia.

Petrecerea de 1 an

Petrecerea de 1 an s-a dovedit a fi plina de invataminte. Cel mai important dintre ele: NU VA COMPLICATI. Noi am vrut sa facem gratar; ca de, avem curte. Si nu am vrut sa il facem dinainte, ci atunci cu toata lumea acolo.

Toate bune si frumoase, numai ca a fost multa carne (asa ca pentru vreo 14 persoane) si gratarul mic. Asa ca a durat. Pana cand am terminat de fript carnea, copiii erau cam terminati si incepusera sa se maraie. In plus, eu nu am iesit din bucatarie. Mai deloc. Bine, toata lumea era oricum la parter, in living, asa ca a fost un du-te vino continuu intre living si bucatarie.

Altminteri, copii frumosi, maraiti la inceput (ca de, fiecare copil era pus in fata a cel putin 4 persoane complet straine si care mai de care mai suspecte ), dar voiosi dupa, camera plina de jucarii, nu cred ca s-a plictisit cineva . Si, spre mareeeeaaa mea surprindere, s-ar parea ca David a intrat in acea faza mamoasa a vietii lui intrucat a urlat dupa mine jumate de seara. Nu a vrut sa stea nici la Anca, mama Biancai, vecina si prietena noastra pe care o vedem zilnic. A facut ture non stop intre living si spatiul tehnic, mai neastamparat ca un titirez. Iar noaptea, cred ca de oboseala si agitatie, s-a trezit din ora in ora ceea ce a facut din mine o mami foarte obosita astazi.

Iar morala este urmatoarea: PIZZA & PLASTIC (si pahare si farfurii).

Acum iaca si cateva poze:

Cu nasica. La inceput m-a cam speriat, dar pana la urma e de treaba

Andi, cel mai mic prieten al meu. Are 7 luni si o privire extrem de patrunzatoare

Bianca este prietena mea. Ne iubim mult si ne jucam in fiecare zi. Iar Codrin este tovarasul de joaca mai mare.

Matei se pregateste si el de mot. A fost singurul care nu a plans la nimeni. Foarte sociabil!

Mamicile si piticii la joaca

Hai ca am fost dragut si am facut si eu o poza cu primul tort facut de mami si de tati!